Pâine cu făină de secară

Făcutul de pâine în casă a devenit (pentru mine) o pasiune. Încerc mereu combinații noi de făină, texturi și arome. Varianta de acum este cu făină de grâu manitoba și făină integrală de secară. A intrat repede pe lista scurtă de favorite.

Ingrediente (pentru o pâine medie):

• 350 g făină manitoba (este o făină cu un conținut mai mare de proteine)
• 150 g făină integrală de secară
• 5 g drojdie uscată
• 350 g apă caldă
• Sare (eu pun numai 3 g, este suficient pentru gustul nostru)

Cum am procedat:

• Am pus ambele tipuri de făină într-un bol și le-am amestecat bine cu sarea și drojdia. Am pus peste ele apă călduță și am amestecat cu lingura. Când aluatul a devenit dificil de amestecat cu lingura, am transferat compoziția pe blatul de lucru și am început să o modelez cu mâna. Am frământat cca 10 minute – la început aluatul este lipicios, dar pe măsură ce glutenul începe să își facă magia lui, aluatul începe să se desprindă de pe blatul de lucru.
• Am transferat bila de aluat înapoi în bol, am acoperit cu o farfurie și am lăsat la dospit (la temperatura camerei) timp de 45-60 min.
• Când aluatul și-a dublat volumul, am pornit cuptorul la 240 grade, cu oala de fontă în interiorul lui. Am lăsat la încălzit cca 30 min.
• Când am pornit cuptorul m-am ocupat de forma pâinii. Am întins pe blatul de lucru o hârtie de copt și am pudrat pe ea puțină făină. Mi-am udat pâinile și am adunat frumos aluatul într-o bilă. Am pus aluatul pe foaia de copt și am pudrat și deasupra lui făină. Am transferat aluatul cu hârtia de copt într-un bol mai mic (pentru a își menține forma) și l-am lăsat la dospit până când oala a fost încălzită.
• Am scos oala din cuptor, am transferat aluatul cu hârtia de copt în oală și am crestat aluatul cu o lamă (sau un cuțit ascuțit).
• Am copt cu capac la 240 grade timp de 17 minute și ulterior fără capac, la 220 grade timp de 20 minute.
• După scoaterea din cuptor, eu învelesc pâinea într-un prosop de bucătărie, până când este răcită. Eh, parțial răcită, că nu apucă niciodată să stea suficient de mult la odihnit.