Povestea unei super mame – I

O fotografie frumoasă, un preparat atent aranjat pe farfurie și un copil zâmbitor – cam așa arată toate profilele de baby-food pe care le-am răsfoit. Ei bine, în spatele acestor fotografii și cuvinte atent alese se află multă muncă și preparate respinse, frustrarea unei mame care a gătit 4 preparate pentru o singură masă, lupta cu tantrumurile clasice sau frica de alergiile alimentare. În următoarele rânduri vrem să vă arătăm tocmai asta: perfecțiunea nu există, toate ne luptăm cu realitatea, iar tu draga mea prietenă virtuală ești ca și ele ♥ o super-mamă ♥

Astăzi vă prezint povestea Andreei, super-mama din spatele căpșuneilor și omul talentat din spatele paginii Bucătărie în culori (o găsiți aici și aici):

Hello, aici Andreea! La cele 30 de primăveri ale mele am doi căpșunei delicioși: Eric de 3 ani și o lună, și Lara de 9 luni și trei săptămâni.
Eu sunt makeup-artist (machioză mai pe românește), deci fără legătură cu mâncarea/alimentația. Pasiunea asta a venit odată cu diversificarea să zic așa și oricât de mult mi-ar plăcea, oricât de creativă sunt (zic eu) pe partea de bucătarie, nu e deloc doar lapte și miere să hrănești doi copii de vârste diferite, vedeți asta mai jos.

1. Cum ți-ai imaginat pregătirea meselor în paralel pentru 2 copii de vârste diferite și cât de departe a fost asta față de realitate?

Ce mi-am imaginat eu și cum decurge treaba de fapt, sunt două chestii total diferite! Mă gândeam că o să pregătesc pentru amândoi, o să le adaptez în funcție de ce îi introduc Larei, de ce îi place lui Eric , că vor mânca frumos împreună și lista poate continua…
Este departe de realitate în primul rând pentru că alergiile Larei m-au dat puțin peste cap, m-au limitat din punct de vedere alimentar, regula de trei zile la fel, programul lor de somn este puțin diferit și atunci și mesele. Nu papă împreună, ci separat, așa că am fost puțin naiva  crezând că o să scap ușor doar pentru că ma simțeam mult mai pregatită și mai plină de informații. (Mă refer la diversificare)

2. Cum a decurs/decurge diversificarea unui copil cu alergii alimentare vs a unui copil fără alergii?

Mi se pare mult mai greu. În primul rând temerile sunt mai mari că poate să facă sau să nu facă reacție la un aliment, în al doilea rând regula de trei zile (un aliment nou doar la 3 zile) mi-a facut zile negre, aveam de multe ori impresia că îi dau mereu aceleași alimente, că nu are destulă diversitate, că nu mai trec cele trei zile să mai încercăm ceva. În al treilea rând pornești oricum cu legumele și fructele cu potențialul alergen cel mai redus, nu cu orice ți-ai dori tu ca mamă să încerci (un avocado de exemplu, no no!).
La Eric a fost, din punctul acesta de vedere, mult mai ușor: o nouă zi – un nou aliment și sincer nu mi-a fost frică de vreo alergie.

3. Care au fost cele mai mari temeri de care te-ai lovit în cele 2 diversificări?

Păi sinceră să fiu ambele temeri mi s-au adeverit, dar bine că nu deodată ci pe rând:
Mi-a fost frică de alergii/intoleranțe și de refuzul alimentar, adică de un copil la care să nu îi prea placă mâncarea, și cum am fost o norocoasă, le-am bifat pe amândouă, cum spuneam – pe rând, să nu se supere nimeni.
Dar totuși țin să precizez că nu se compară un copil care e mai pretențios la mâncare, sau care ar putea trăi cu fructe și pâine cum este Eric, cu un copil care are alergii alimentare din cauza cărora poți să treci prin niște șocuri oribile cum am trecut eu cu Lara (după un episod de alergie severă am ajuns la spital), și ca să raspund la întrebare, asta a fost frica mea cea mai mare de când am început diversificarea ei.

4. Care este cel mai dificil lucru de gestionat în hrănirea în paralel a celor 2 pitici?

Trebuie să fiu tare atentă la Eric că mai are tendința de a îi da și ei să guste, deși în ultima vreme a înțeles tare bine că ea mănâncă doar ce îi dă mama. Îl las și pe el să îi dea, dar să fiu lângă ei, evident! De exemplu când mănâncă el ou trebuie să am grijă să îl spăl bine pe guriță deoarece dacă o pupă imediat se înroșește. Gradul de dificultate crește în funcție de toanele lor să zic așa: dacă au o zi bună și mie îmi e mai ușor să le pregătesc mâncarea; ei sunt mai liniștiți, stau frumos pe lângă mine, eu reușesc să le pregătesc masa în timp util, dar mai sunt și zilele “nebune” când Lara vrea numai în brațe, Eric și el, sau dacă unul din ei nu doarme cât trebuie (sau deloc în cazul lui Eric, la prânz) atunci devine next level și e o întreagă aventură să faci mâncare cu un bebe în brate, cu altul care ți se urcă în cap (la propriu și la figurat), un fel de misiune imposibilă, dar mămicile înteleg că pentru noi nimic nu e imposibil. În astfel de cazuri apelez la chestii cât mai rapide și cât mai simple .

5. Cum reușești să gestionezi timpul astfel încât amândoi să aibă preparatele diferite pregătite la timp? Ce ajutoate folosești pentru asta?

După cum am tot spus în postările cu rețete făcute la multicookerul Ninja Foodi, el este prietenul meu cel mei bun! Mă ajută enorm de mult în bucătărie, cuptorul la fel – eu gătesc foarte mult și la cuptor .
Mă ajută și roboțelul de bucătarie când vreau să toc/mărunțesc chestii, aparatul de waffe, de clătite.
Ca să aibă amândoi mâncarea gata la timp mă ajută mult și faptul că au somnul puțin diferit: Lara doarme mai mult dimineața (cu jumătate de oră) și atunci pregătesc micul dejun, iar la prânz mă ajut de electrocasnice/cuptor. Dacă îi fac la Eric ceva la Ninja, ei îi fac la aragaz sau invers, iar așa gătesc diferit dar totuși împreună. 

6. Găteși toate produsele separat, sau ai produse gătite la comun?

În mare parte gătesc separat pentru că Eric nu e mare mâncăcios, nu mănâncă orice, Lara are o paletă mai limitată de alimente introduse și atunci m-aș limita și mai mult când aș pregăti masa lui Eric.
Dar un orez/mei cu legume de exemplu îl mai fac la comun și la final la Eric îi mai pun condimente.
Mai mult gătesc la comun pentru noi adulții (sau pentru Eric și tati – ei papă carne, eu nu) și Eric, mai pun extra sare după ce îi scot lui porția. Nu gătesc de fel cu prăjeli și atunci îmi e mai ușor pentru că îi pot da și lui (dacă vrea, dacă nu are pofte speciale și tata etc).

7. Cum procedezi când ești pe fugă și mesele celor 2 pitici nu sunt pregătite? Ce te scoate din impas?

Ceva rapid! Dimineața la Eric merg pe varianta de pâine cu unt/o cremă de brânză ok, iar la Lara am noroc deocamdată că papă doar fructe și semințe dimineața.
Pentru prânz mă ajuta Ninja: fac supe cremă în momentele de “criză”, am pungi cu mixuri de legume. La presiune o supă cremă e gata în 10 minute cu tot cu mixat, dat gust. Mai am de exemplu sos ragu (mereu fac mai mult și congelez), fierb niște paste, am pus sosul și gata masa.
La Lara merg pe varianta de legume care se fac foarte rapid în cazuri de genul: broccoli, dovlecel, niște paste de porumb – le pun pe toate la fiert împreună, fac ca un pesto, și la fel, în 10 minute e gata tot, sau merg pe supe cremă și la ea.
Variante sănătoase sunt pentru momentele de criză.

8. Sunt momente în care te simți depășită de situație? Cum gestionezi aceste momente?

Ohoo sunt, multe! Cum am povestit mai sus: zilele în care nu sunt ei foarte bine dispuși  și stau când cu unul, când cu altul, în brațe; când nu reușesc să îl adorm pe Eric la prânz (un toddler care nu doarme la prânz e ca o bombă cu ceas, cel puțin la noi) și așa mai departe. În momentele astea simt că nu am destule mâini sinceră să fiu, că nu mai știu cum să mă împart între ei, nu mai zic de partea de mâncare, așa că încerc să mă adun. Cât pot, atât fac! Mă lupt cu sentimente de vinovăție de cele mai multe ori (că nu reușesc să fac destul), dar e mai important să fie ei liniștiți. Merg pe variantele rapide de mâncare menționate mai sus și încerc să supraviețuiesc și să nu mai pun așa mare presiune pe mine.

9. În on-line totul pare lapte și miere, fotografii frumoase, copii hrăniți corect. Ce stă defapt în spatele acestei povești?

Păi nu e totul lapte și miere! Nu toate mesele arată ca în pozele din online, nu am timp să pozez și să aranjez chiar așa fiecare masă. De cele mai multe ori fac totul pe fugă și în reprize, iar în bucătărie las haos în urma mea (numai bucătărie în culori nu mai e). Poate pare că sunt foarte organizată, dar nu sunt; adică am o idee în cap cu ce trebuie să pregătesc, dar mă opresc de o sută de ori în timp ce pregătesc ceva, iau lucruri pe care uit să le mai pun la loc, uit unde le-am pus, scap chestii pe jos , murdăresc jumătate din vesela din bucătărie. Cum spuneam, las un mic haos în urma mea, dar cel mai important e să fie gata mâncarea, să petrec timp cu ei și de strâns mă ocup când dorm sau se ocupă tata când vine. Eu gătesc, el strânge. Așa e frumos, nu? 

10. Au înțeles toți cei din jurul tău că Lara are anumite restricții alimentare din motive medicale?

Nu și este groaznic de frustrant! Sunt persoane care, ori nu înteleg, ori nu vor să înteleagă/să accepte că există așa ceva. Am primit de la replici de genul (când țineam regimul strict) că țin degeaba, că fata nu are nimic, că trebuie să mănânce de toate, că mă stresez eu prea mult și multe altele care, pe lângă faptul că eram destul de speriată în primele luni (făcea pete, bubițe ,eczeme foarte urâte pe piele), nu făceau decât să mă supere mai tare și mă făceau câteodată să mă îndoiesc de mine: „Oare fac eu ceva greșit?”.
De multe ori dacă nu ști ceva despre anumite lucruri nu înseamnă că ele nu există, și decât să criticăm o mamă care se chinuie cu un regim (cel puțin cât am ținut la toți alergenii a fost un chin, dar eram disperată să îmi văd fata bine, să nu se mai scarpine, să nu mai aibă pielea plină de roșeață), mai bine nu spunem nimic. O vorbă bună și puțină empatie nu strică niciodată!
Să nu mai zic că am fost pusă în situația în care persoane din familie au vrut să îi ofere alimente pe care eu nu le testasem încă, sau chiar i-au oferit – în acele momente numai eu știu cum mi se strânge stomacul. Și eu îmi doresc să mănânc de toate, să mănânce Lara orice, fără griji, dar asta este situația și ne adaptăm. Sănătatea ei este cea mai importantă!

11. Ce sfat le-ai da mămicilor care sunt în situația ta?

Să aibă răbdare cu ele, cu copilașii lor și să nu se descurajeze sau să devină un stres masa. Sunt copii care mănâncă mai mult, alții mai puțin, mai ales din cauza alergiilor. Este puțin mai greu, dar nu e imposibil.
Să se informeze! Avem acces la atâta informație în ziua de astăzi încât e păcat să ne culcăm pe o ureche și să zicem că ”deh noi cum am crescut cu o alimentație poate nu atât de prietenoasă”.

12. Ce sfat ți-ar fi plăcut să primești înainte de a începe cele 2 diversificări?

Să nu am așteptări nerealiste, să nu mă mai consum atât și să nu iau personal refuzul de a mânca un anumit preparat.
Adică să nu îmi imaginez că începem diversificarea și copilul va mânca de fiecare dată ce îi pregătesc. De multe ori când Eric refuza să mănance avem impresia că fac eu ceva greșit, dar el așa este și acum; la 3 ani nu este mare mâncăcios iar Lara care este mega mâncăcioasă, ar păpa orice dar nu pot să îi dau orice-  la fel nici asta nu este vina mea. Trebuie doar să mă adaptez în funcție de nevoile și preferințele lor.
Să nu mai pun la suflet părerile de la terțe persoane, sau critica la adresa meselor și stilului alimentar al copiilor mei (au fost foarte multe). Eu sunt mama lor, eu știu ce e mai bine pentru ei. Abia acum, a doua tură, am învățat să nu mai bag în seama comentariile răutăcioase, așa că, dragi mămici, aveți încredere în voi și instinctul matern că faceți și alegeți mereu varianta cea mai bună pentru copilași.
Numai bine vă dorim!